Criza, Dan Perjovschi si majoritatea lui 1

Posted on Martie 27, 2010

9


observatii critice pe marginea studiului „Efectele crizei asupra operatorilor culturali din Romania”

Joia trecuta (25 martie) a fost prezentat in cadrul unei conferinte de presa la Ministerul Culturii cel mai recent studiu realizat de Centrul de Cercetare si Consultanta in Domeniul Culturii, „Efectele crizei asupra operatorilor culturali din Romania”. Cu aceasta ocazie, domnul ministru Hunor a facut unele afirmatii cel putin discutabile despre ceea ce ar trebui sa constituie in viitor focusul autoritatilor centrale, inclusiv al Ministerului Culturii:

„Pe mine m-a surprins contribuţia industriilor creative la PIB-ul României înainte de criză. Am constatat această contribuţie a industriei creative cu 5,5% la PIB-ul Romaniei şi este un lucru foarte important când vorbeşti de bugetul Ministerului Culturii, care nu este mai mare de 0,2%”, a spus ministrul Culturii, înaintea prezentării rezultatelor cercetării. Eu consider că atât MCPN, cât şi toată administraţia centrală trebuie să asigure o atenţie mult mai mare pentru acest sector, care este în creştere. Sper că, după ce vom ieşi din această criză, industria creativă va intra iarăşi pe un trend de creştere şi va produce şi valoare, nu numai bani, pentru societatea românească”, a mai spus Kelemen.” Recomand articolul din care am citat http://www.mediafax.ro/cultura-media/efectele-crizei-in-sectorul-cultural-scaderea-finantarilor-stagnarea-cheltuielilor-5777024/ . Este scris curat si prezinta principalele interpretari ale datelor obtinute in urma cercetarii. O ciudata omisiune priveste unul dintre principalele rezultate ale studiului: recomandarile si asteptarile celor intervievati cu privire la masurile anti-criza ce ar trebui luate, in fiecare domeniu cultural conform metodologiei utilizate (capitolul 6.Masuri anti-criza). Voi reveni asupra asupra acestui punct.

Intorcandu-ne la declaratia domnului Ministru, aceasta m-a intrigat deoarece priveste industriile creative, in conditiile in care studiul despre efectele crizei priveste industriile culturale (p5) „studiul CSCDC […] s-a concentrat asupra industriilor culturale, care vor fi definite în secţiunea metodologică.”, iar observatia domnului Hunor despre industriile creative este extrasa dintr-un alt studiu realizat de CCCDC, „Contributia economica a industriilor bazate pe copyright in Romania”.

Cu alte cuvinte, intr-o discutie pe marginea efectelor crizei asupra operatorilor culturali, (care de fapt este una despre industriile culturale…), domnul ministru face referire la industriile creative, luand ca reper un studiu care avut in focus industriile bazate pe copyright…

Mergand mai departe pe firul rosu al clarificarilor metodologice, m-am intors la studiu pentru a afla mai multe despre cine a fost intrebat si care este profilul celor care au raspuns chestionarelor si interviurilor semi-structurate. Miza mea este una extrem de simpla: dorinta de a intelege in ce masura si pentru care segment al „operatorilor culturali” sunt reprezentative observatiile şi concluziile semnalate de cercetatori.

Cum am mentionat deja, am ramas susprinsa sa observ ca studiul care poarta titlul „efectele crizei asupra operatorilor culturali din Romania” faca referire doar la industriile culturale. Suplimentar, categoriile de operatori culturali luate in considerare au fost „instituţii publice, organizaţii non-guvernamentale, organisme de gestiune colectivă, instituţii publice şi asociaţii comerciale.” Pe langa faptul ca nu inteleg ce sunt acelea “asociatii comerciale” (presupun ca sunt firme, societati comerciale cu profil cultural), observ faptul ca artistul persoana fizica sau artistul ca pfa au fost exclusi din investigatie, nu au reprezentat interes pentru obiectul cercetarii. Acest lucru poate fi coerent cu focusul orientat catre “industriile culturale”, dar e discutabil ca se suprapune intelegerii “operatorului cultural”. Citesc mai departe ca chestionarele au fost trimise catre 600 de destinatari si s-au primit si analizat un numar total de….54! Cu alte cuvinte, mai putin de 10% dintre destinatarii directi au raspuns iar dintre acestia aproape jumatate (43%) au fost societati comerciale…

In ce priveste domeniile considerate de autorii cercetarii ca fiind cuprinse “industriilor culturale”, acestea sunt: carte, artele spectacolului si activitati de gestionare a salilor de spectacole, muzee, interdisciplinar, arte vizuale, arhitectura, patrimoniu, urbanism, restaurare, cinematografie, cultura digitala, video, dezvoltare comunitara, centru de cultura, muzica, publicitate. Sa repetam: cele de dinainte sunt incadrate in “industrii culturale”. Putem cita mai multe tipologii care contrazic incadrarea tuturor acestor domeniu in aceeasi categorie, dar voi reaminti doar una dintre ele…studiul Economy of culture din 2007http://ec.europa.eu/culture/key-documents/doc873_en.htm. Si chiar daca departajarea indicata in acel studiu ar fi contestata, o critica pertinenta se poate face aproape cu ochiul liber, in sensul alaturarii “publicitatii” tuturor celorlalte domenii, ca sa nu mai spunem despre domeniile “casa de cultura” sau “interdisciplinar” care in sine nu sunt domenii culturale, cum “urbanism” de asemenea nu ar fi nicicand considerat o industrie culturala… Chiar si arhitectura, designul sunt considerate aproape fara echivoc industrii creative, si nicidecum parte a industriilor culturale. Doar aceasta observatie si deja interesul meu pentru ceea ce studiul de fata are de spus despre “operatorii culturali”, restransi la “industrii culturale”, a scazut simtitor.

Perseverand in interesul pentru profilul respondentilor am aflat ca 30% dintre respondenti sunt din industria cartii, la polul opus aflandu-se domeniul muzica si domeniul publicitate cu 1 respondent! Este interesant ca, desi au avut 1 singur respondent din ultimele 2 domenii, autorii studiului nu s-au sfiit sa interpreteze rezultatele obtinute la aplicarea chestionarului si sa le prezinte sub o forma care impune respect si consideratie pentru ceea ce cred operatorii culturali din domeniile mai sus invocate.
– “Cei mai mulţi actori culturali din domeniul arhitecturii, restaurării, urbanismului şi patrimoniului, din domeniul artelor vizuale, al publicităţii şi al instituţiilor cu caracter interdisciplinar consideră că…”.
– “Instituţiile europene au fost cel mai des alese de instituţiile culturale din domeniul muzicii şi al publicităţii. Actorii culturali din domeniul cărţii şi al publicităţii au fost cei care au ales în cea mai mare proporţie Ministerul Finanţelor Publice. În plus, datele indică faptul că actori culturali din domenii ca arhitectura, urbanismul, restaurarea şi patrimoniul, artele vizuale, cinematografia, publicitatea consideră…”

Dar, domnilor autori cercetatori, “cei mai multi” in cazul muzicii si publicitatii inseamna 1 din 1 in studiul dumneavoastra!

Dupa observarea acestor probleme de fond ale studiului, consider ca potentialul sau este mai degraba de a oferi o imagine distorsionata asupra realitatilor sectorului cultural si ca el nu poate fundamenta nicio decizie publica cu privire la alocarea resurselor sau alte masuri legislative care sa afecteze sectorul. Desi am promis in debutul articolului, nu voi aprofunda masuri anti-criza semnalate de participantii la studiu, din motivele mai devreme numite.

Iar pe post de cireasa de tort, desi artistii indidividuali nu au fost nicicum prinsi in aceasta cercetare, studiul poarta pe prima pagina un citat al lui Dan Perjovschi “Sper că nu am uitat să lucrăm cu bugete mici şi să facem ceva din convingere. Eu făceam desene direct pe pereţii muzeelor. Acum mă pregătesc să spun mai mult folosind cretă mai puţină.” Oare domnul Perjovschi stie? Oare a fost de acord?

PS: a se observa de asemenea ca in afara lui Dan Perjovschi, care este pus in fruntea studiului cu o functie pur ornamentala, niciunul dintre participantii la studiu nu este numit (nici organizatia, nici persoana). No comment.

Posted in: opinii